E normal să ne expunem în fața copiilor? Câtă nuditate e normală și ce depășește sfera firescului? Când începem să ne ferim de copii? Până la ce vârstă ar fi inofensivă expunerea nuditații părinților pentru copil?
Viziunea fiecăruia dintre noi este în legătură directă cu felul cum am fost crescuți, cât de confortabil ne simțim în propria piele, structura sufletească personală, climatul familial actual, practici culturale și poate fi chiar adaptată contextual. Părerile sunt diverse și foarte diferite. Unii părinți evită orice expunere considerând fie că este ceva indecent, fie că e o chestiune intimă a fiecăruia dintre noi. Alți părinți din contră, încurajează nuditatea, considerând-o ceva firesc, o parte naturală a vieții. În fine, o a treia categorie de părinți alege o cale de mijloc, stabilind câteva reguli în familiile lor și încurajând un anumit tip de nuditate sau validând nuditatea cu părintele de același sex cu copilul.
Desigur că, lăsând la o parte pudoarea și aspectul cultural al problemei, fiecare părinte vrea să crească un viitor adult plin de încredere în sine, care se simte bine în corpul lui, capabil de relații sănătoase și fără inhibiții. Și totuși, care din abordările de mai sus este cea care ne poate asigura succesul în „educația nudității”?
În ciuda alarmiștilor care emit opinii conform cărora expunerea la nuditatea parentală ar fi o formă subtilă de abuz, așadar traumatizantă, sau că ar fi o formă nepotrivită de parentaj, cercetările arată că expunerea la nuditatea parentală este benignă. Ba chiar se pare că ar avea beneficiile ei.
Un studiu amplu a analizat efectele pe termen lung ale expunerii la nuditate parentală și scene de sex asupra copiilor. S-a analizat un eșantion de 204 familii, copiii lor fiind urmăriți de la naștere până la vârsta de 17-18 ani. Pentru a cuantifica impactul asupra copiilor, cercetătorii și-au propus urmărirea în timp a mai multor coordonate: acceptarea de sine; relația cu părinții, cu alți adulți și cu cei de vârsta lor; consumul de droguri; comportamentul criminal sau antisocial; părerea despre sinucidere; probleme sociale asociate cu comportamente sexuale (sarcini nedorite, boli cu transmitere sexuală); calitatea vieții sexuale, a atitudinilor și opiniilor cu temă sexuală.
Studiul, primul de această natură, nu a semnalat efecte dăunătoare semnificative ale expunerii asupra tinerilor de 17-18 ani. Rezultatele studiului sunt în concordanță cu literatura de specialitate ce sugerează în mod emipiric același lucru. Expunerea la nuditate parentală a fost asociată cu experiențe sexuale mai degrabă pozitive în adolescență, însă cu o experiență sexuală redusă per total. Băieții expuși la nuditate au avut o incidență mai mică de furt sau consum de droguri psihedelice sau marijuana în adolescență.
În cazul scenelor de sex, expunerea a fost asociată cu relații mai bune cu adulții din afara familiei și cu niveluri mai mari de acceptare de sine. În cazul fetelor expuse la scene de sex a fost mai puțin probabil consumul de droguri în adolescență. Singura notă de precauție a fost sugerată de faptul că, în timp ce în cazul băieților expunerea la scene de sex a fost asociată cu un risc redus de „probleme” sociale asociate cu sexualitatea, în cazul fetelor s-a constatat contrariul. Tinerele femei din cadrul studiului ce fuseseră expuse la scene de sex în prima copilărie au înregistrat cazuri mai frecvente de boli cu transmitere sexuală și sarcină. Aceste concluzii sunt independente de impactul statutului socio-economic, a stabilității familiale, patologii, pronaturalism și atitudini legate de sexualitate.
Luate per total, efectele sunt puține, însă în general benefice. Astfel, rezultatele acestui studiu adaugă greutate vederilor anti-alarmiste în ceea ce privește expunerea la nuditate și, conjunctural, la scene de sex. Mai mult, deși asocierea unei incidențe crescute a bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor în adolescență cu expunerea fetelor la scene sexuale poate părea nocivă la prima vedere, o examinare mai atentă a problemei ar putea dovedi ambiguitate în rezultate. În cazul sarcinilor, de exemplu, trebuie notat că peste jumătate din femeile care au devenit însărcinate și aproape jumătate din bărbații care au lăsat însărcinată o parteneră și-au descris experiența ca fiind una pozitivă. Cercetătorii sugerează că aceste aspecte ar putea fi de asemenea corelate cu o capacitate crescută de intimitate și o mai mare încredere în partener. Deși ele ar putea fi corelate și cu o lipsă de responsabilitate sexuală sau tendințe distructive se pare totuși că aceste femei au dat dovadă de o bună acceptare de sine și relații bune cu adulții.
E bine să discutăm această chestiune cu partenerul de viață și să adoptăm o politică comună. Trebuie să ținem mereu în minte faptul că atitudinea noastră asupra nudității și a sexualității va pune o cărămidă la temelia percepției copilului nostru despre aceste aspecte atunci când va fi adult. Cel mai important este ca atât părinții cât și copiii să se simtă confortabil cu regulile familiei privind nuditatea. Și, oricare ar fi politica nudității în familia noastră, să îl ajutăm pe copil prin orice mijloace să se simtă confortabil în propriul corp.
